Jurnalismul în Republica Moldova

personal image

Exclud din start orice argument a priori, precum că aş fi un expert în acest domeniu. Nu sunt. Chiar dacă mi-aş dori enorm de mult să afirm că sunt un jurnalist înrăit n-am s-o fac. Pentru că adevărul e undeva la mijloc. După 4 ani de facultate am ajuns să cred că şi această profesie e un paradox al vieţii…nu o alegi tu pe ea, ci te alege ea pe tine!

Am mers duminica la o bere cu amicele din facultate şi am ascultat sumedenii de peripeţii jurnalistice. Mi s-au ofilit urechile Pe bune. Furtul informaţional e la el acasă! Adică? Explic: cineva merge să facă ştirea, iar altcineva o preia cu tot cu titlu şi nici măcar nu oferă sursa, mai rău chiar, se dă drept autor…Nu vreau să mă aprofundez în acest sector,  risc să mă trezesc cu o droaie de coment-uri necenzurate Balada obiectivităţii şi profesionalismului e la ea acasă. Şi, apropo, am mai sesizat o chestie: Jurnaliştii noştri se vor a fi vedete şi nu aparători ai dreptului la informaţie. Petreceri în pijamale, sesiuni foto etc. Oare de aşa gen de jurnalişti are nevoie ţara noastră? Să ofere răspuns cei ce practică aşa gen de “Jurnalism”!…

Undeva în spatele acestora, trudesc oameni care chiar au ceva de zis…doar că ei sunt neobservabili. Consumatorul de informaţie se axează şi el, deja, pe ambalaj şi nu pe conţinut! Riscăm să transformăm această profesie într-o clounadă nereuşită. Pînă unde va merge falsitatea noastră?

Sunt multe semne de întrebare care necesită răspuns! Un lucru e cert: Jurnalismul în Republica Moldova se practică de dragul imaginii şi a intereselor!

P.S. Sper că oamenii care au jurnalismul drept pasiune să nu se supere pe mine. Sunteţi puţini, dar aveţi tot respectul meu!