Back in the old days…
Am făcut azi back in the old days…Old days cînd am fost şi eu copil naiv şi nu aveam nici o grijă. Old days cînd marea mi se părea cel mai fantastic loc de pe faţa pămîntului…, unde valurile mării îţi gîdilă picioarele, iar în zare ţi se pare că desluşeşti umbrele croazierelor, unde cerul se leagă cu apa, iar ţipătul pescăruşilor îţi trezeşte o stare inexplicabilă de libertate. Old days cînd cărţile stăteau teanc pe masa mea, iar ideea de calculator şi internet era foarte departe de mine…:)
Acele old days îmi par acum atît de fericite! Nu aveam frică pentru viitorul meu, iar viaţa mi se părea un imens areal cu posibilităţi. Nu discutam politică şi nu eram mereu în căutarea unui job mai bun…dar să zic mai bine ce eram. Eram pasiune şi libertate, eram inocenţă şi naivitate, eram Viitor şi nu Prezent, eram dreptate şi adevăr, eram o aşchie de viaţă..
Old days cu aromă de căpşuni, cu multă îngheţată (:( demult nu am mîncat), cu copaci escaladaţi şi căsuţe făcute din bîrne. Old days cînd aduceam mamei în fiecare zi bucheţele mici de flori, cînd nu mă temeam să mîngîi cîinii şi pisicile hoinare…
Acele old days în care eram cea mai fericită…
p.s. Azi am plîns…cînd am privit filmuleţul realizat de PL (poate undeva în mine a mai rămas ceva din acele old days) şi am vrut să evadez din această realitate crudă. Să nu văd mame implorînd în genunchi nişte criminali să le elibereze copiii, să nu văd corpuri desfigurate şi inimi împetrite de durere…Dar unde să evadez? Acum sunt Prezent şi nu Viitor!…

Well – PL s-a staruit sa faca un filmulet impozant. Personal cred ca fiecare virsta are fericirea sa, problema e ca timpul trece prea repede ca sa realizam (simtim, probam, gustam) toata importanta acestuia
.
Total deacord cu tine, doar că eu consider copilaria cea mai pură stare a eului uman, cînd încă conştiinţa nu este atinsă de stricăciune! Cît despre filmuleţul PL-ului, se axează pe sentimente şi cum noi suntem un popor “simţitor” din fire, acesta va avea priză la public. Ar fi păcat să-l vadă doar Chişinăul…
ehh.. fericire absoluta nu exista nici in Moldova, nici peste hotare.. vreau sa fie pace in lume, toti copii sa simta dragostea parintilor, sa aiba ce minca, sa nu existe discriminari, sa nu existe boli incurabile..
in fine, fericiti sunt acei care au avut o copilarie “copilareasca” departe de probleme, alaturi de parinti, care rezolvau problemele ce puteau sa apara.
raspuns la PS: Dragi copii, nu uitati de parinti. Fiti responsabili! Nu fiti prada a unor interese meschine.
Politica e tema aparte. Consider oportun k in loc de agitatie pe la scoli si licee, mai ales la lectii de istorie, sa nu fie date publicitatii culorile partidelor, ci clarificata structura acestora. Eu as zice in felul urmator:
Dragi elevi, realitatea este simpla. Cine detine aurul, detine si puterea. Cine detine aurul le dicteaza celor din parlament. Mai intii ii promoveaza, ii finanteaza si apoi deschide robinetul de favoruri, care curge in buzunarul propriu. Pe 7 aprilie a avut o confruntare intre detinatorii de aur. Au suferit oameni simpli. Daca lozincile unui partid corespund cu viziunea d-stra, nu va grabiti sa-l ridicati in slavi si mai mult ca atit, nu luati piatra in mina. Nu uitati ca “acolo” sunt oameni destepti, care stiu ce si cind sa spuna… Suntem un popor “simtitor” cum a spus Alina.
Good coment!
[...] Ganduri din copilarie (Back in the old days), Alyna, categoria Diverse [...]
Pingback de Blogostart – vrem să-ţi citim gândurile! » Articolele participante la concurs | iulie 4, 2009 |