O idee inteligentă…?

Să devii ceva mai prost poate fi o idee inteligentă. Nu v-aţi gîndit la aceasta? Păi uite, eu mă gîndesc la aceasta, cam des, în ultimul timp. Să gândeşti mult este, în lumea de azi, un handicap ca oricare altul. Poţi să suferi de boala gânditului şi să te simţi foarte bătrân şi obosit… Rişti să dezvolţi o stare permanentă de stres, în care să nu găseşti împlinirea gîndurilor tale. De ce am ajuns aici?

Vrem! Vrem multe şi de toate. Vrem case şi maşini, vrem bijuterii şi haine de marcă, vrem să “moară capra vecinului”, să ne adore şeful, să fim cei mai buni, să cuprindem necuprinsul. Vrem! Şi doar puţini vor adevărata fericire, puţini se bucură de fiecare zi, puţini îşi întorc faţa spre cei apropiaţi ca să le zică o vorbă bună…prea puţini.

personal

Gîndim vrute şi nevrute, analizăm politică de parcă am fi specialişti, ne “vîrâm nasul” acolo unde nu ne fierbe oala, suntem politologi, medici şi chiar JUDECĂTORI dacă ne-o cere situaţia …însă nu avem “studiile” necesare pentru a exersa aceste funcţii şi multe altele pe care ni le atribuim de-a lungul vieţii.

Suntem bolnavi, deoarece gîndim prea mult şi nu ne mai rămîne timp să ne bucurăm de viaţă. Aceasta, însă, trece prea repede pe lângă noi. Riscăm să ne trezim într-o bună zi debusolaţi de singurătatea şi pustietatea noastră.

personal

Drept urmare, mă gândesc să-mi pun toată inteligenţa la bătaie ca să intru şi eu în categoria reconfortantă a celor pe care voi îi consideraţi  imbecili fericiţi, de reţinut: Fericiţi! E posibil ca într-o acţiune alertă, plină de surprize, să aflu câte neajunsuri aduce inteligenţa, la ce e bună prostia şi, mai ales, cum poţi s-o dobândeşti.