Vrem! Vrem multe şi de toate. Vrem case şi maşini, vrem bijuterii şi haine de marcă, vrem să “moară capra vecinului”, să ne adore şeful, să fim cei mai buni, să cuprindem necuprinsul. Vrem! Şi doar puţini vor adevărata fericire, puţini se bucură de fiecare zi, puţini îşi întorc faţa spre cei apropiaţi ca să le zică o vorbă bună…prea puţini.

personal

Gîndim vrute şi nevrute, analizăm politică de parcă am fi specialişti, ne “vîrâm nasul” acolo unde nu ne fierbe oala, suntem politologi, medici şi chiar JUDECĂTORI dacă ne-o cere situaţia …însă nu avem “studiile” necesare pentru a exersa aceste funcţii şi multe altele pe care ni le atribuim de-a lungul vieţii.

Suntem bolnavi, deoarece gîndim prea mult şi nu ne mai rămîne timp să ne bucurăm de viaţă. Aceasta, însă, trece prea repede pe lângă noi. Riscăm să ne trezim într-o bună zi debusolaţi de singurătatea şi pustietatea noastră.

personal

Drept urmare, mă gândesc să-mi pun toată inteligenţa la bătaie ca să intru şi eu în categoria reconfortantă a celor pe care voi îi consideraţi  imbecili fericiţi, de reţinut: Fericiţi! E posibil ca într-o acţiune alertă, plină de surprize, să aflu câte neajunsuri aduce inteligenţa, la ce e bună prostia şi, mai ales, cum poţi s-o dobândeşti.

Rezultatul votului, în aparenţă nespectaculos, denotă la o privire mai atentă semnificaţii profunde cu caracter naţional şi regional.Esenţial e să admitem că balanţa raportului de forţe s-a înclinat în altă parte, decît cea a comuniştilor. Acum, ne rămîne să ghicim în bob, cafea sau cărţi care vor fi rezultatele tratativelor duse de partidele de opoziţie, deoarece “TĂCEREA MIEILOR” e la ea acasă.

Despre scrutinul din 5 aprilie am putea vorbi vrute şi nevrute,  asupra acestuia planează şi azi suspiciuni majore de fraudă, Partidul Comuniştilor din Republica Moldova obţinuse aproape jumătate din voturile valabil exprimate şi 60 din totalul de 101 mandate parlamentare. Paradox, lipsea un singur “Vot de aur”, în valoare de 2.000.000 euro după cum s-a vehiculat în presă. Alegerile din 29 iulie au definit o răsturnarea uşoară, dar decisivă, a echilibrului de putere în favoarea opoziţiei: Partidul Liberal Democrat, Partidul Liberal, Partidul Democrat şi Alianţa Moldova Noastră au câştigat de facto alegerile, cu aproape 55% din voturi, şi vor obţine consecutiv 53 mandate în noul legislativ. Ăştia se vor apuca acum să caute 8 “Voturi de aur”, ori…perspectivă foarte sumbră: Vor vinde ţara! Minciuna politică nu mai poate fi tolerată şi în cazul ăsta, ca şi în cel al lui Roşca, punem cruce pe carierile politice a respectivilor.

Alta mi-ar fi mîndria şi respectul pentru Opoziţie: rezistenţa pe parcursul ultimelor luni tuturor tentativelor de şantaj şi „cointeresare” din partea hurtei comuniste. Cred că şi interesul a fost mai mare şi încrederea mai deplină în rezultatele unui eventual scrutin (cel din 29 iulie), dacă aceştia nu au căzut pradă unor asemenea sume fabuloase. Integritatea şi insistenţa lor este un exemplu pe cât de suprinzător, pe atât de demn de urmat, în Moldova şi nu numai.

Distribuţia voturilor şi a mandatelor parlamentare a generat, încă din seara alegerilor, nenumărate speculaţii în mass-media privind: succesul sau eşecul negocierilor dintre partidele de opoziţie; loialitatea faţă de opoziţie a lui Marian Lupu, fostul preşedinte al parlamentului, care a părăsit Partidul Comunist în favoarea celui Democrat; modul de interpretare a scrutinului la Moscova şi viitorul ei curs de acţiune în noua situaţie; viitorul politic al lui Voronin; posibilitatea ca opt deputaţi comunişti să voteze alături de blocul democratic la desemnarea viitorului preşedinte al Republicii; şamd. Oportunitatea deschisă de votul de ieri pentru R. Moldova este uriaşă şi sunt convinsă că toate cele patru partide democratice o conştientizează deplin, doar că nu înţeleg ce tot împart ei acolo şi nu pot împărţi, de nu oferă informaţia plauzibilă care ar aduce pe făgaşul normal opinia publică din ţară.
În concluzie, votul din 29 iulie: deschide, la nivel naţional, un nou orizont de democraţie, prosperitate şi securitate pentru Republica Moldova, pentru care opoziţia democrată va fi extrem de responsabilă în faţa cetăţenilor moldoveni; oferă, la nivel bilateral, premisele normalizării relaţiilor Bucureşti-Chişinău; el poate semnifica, geopolitic şi istoric, finalul irevocabil al unei epoci şi al unui tip de sistem politic în regiune, în vecinătatea directă a României şi a Uniunii Europene.

undeva acolo

A ieşit într-o dimineaţă din casă şi gîndul a purtat-o spre drumuri demult uitate. A cutreierat străzile oraşului şi s-a oprit în parcul văratic de la marginea cartierului.

Această bancă? Nu. Aceasta? Nu…

S-a aşezat într-un sfîrşit pe o bancă lăturalnică şi şi-a ridicat privirea în sus..

Cerul albastru, de vară, era brăzdat de cîţiva nouraşi de vată. Răcoarea dimineţii stăruia în aer. Îi  păru o privelişte încîntătoare, care-i lipsise atît de mult. Ceva a mîngîiat-o pe faţă, o rază năstruşnică de soare!

A zîmbit şi o dată cu ea i s-a părut că a zîmbit întreaga lume!

„Ce frumoasă e natura”,  a gîndit şi şi-a întins picioarele pe banca învechită. Acum putea să se odihnească în pace şi să-şi depene amintirile liniştită. Soarele i se răsfira în părul de culoarea castanelor. Faţa ei trăda o pace lăuntrică, aceea pe care o întîlneşti la oamenii împăcaţi cu sine însuşi şi cu cele din jurul lor.

Ce-şi dorea?  Linişte şi fericire. Acele comori pe care oamenii le caută de veacuri.

Şi le-a găsit urma aici, în acest parc bătrîn care răsuflă a înţelegere.

Privirea i se pierduse în zare, mîinile le ţinea încrucişate pe piept. Se ruga?  Încet, în şoaptă, mulţumea pentru toate darurile din viaţa ei. Pentru dorinţele împlinite, pentru marea ei dragoste, pentru oamenii minunaţi din jurul ei, pentru părinţii sănătoşi, pentru copii deştepţi, pentru toate minunile dumnezeieşti la care asistase în viaţa ei.

Timpul parcă se oprise în loc. O bancă lăturalnică într-un parc văratic şi o femeie uşoară ca o floare de cireş odihnindu-se pe acea bancă.

Razele de soare răsfirîndu-i părul de culoarea castanelor şi un cer albastru cu nouraşi pufoşi de vată.

Doar ea şi cerul…linişte şi fericire!

p.s.

Cel mai greu e să găseşti „banca” ta în parcul vieţii! Doar cei ce o caută o pot afla.

Restul… se pierd în neantul timpului, iar nepăsarea le înseamnă trecerea în neştiinţă.

personal

Evadez…fug din Chişinău! Fug la MARE.

O să lipsesc, dar această lipsă n-o să mă afecteze nici un pic. În doi ani de zile cred că marea mi-a lipsit enorm de mult. Eu sunt îndrăgostită de mare, de faleze şi ţipete de pescăruşi, de miros sărat şi chiar de urît mirositoarele alge maritime. Nici oceanul nu a reuşit să-mi trezească aşa senzaţii de plăcere precum o face marea..

Evadez şi odată cu această evadare fug de intrigi, de campanie electorală, de agitaţie politică. URA!

O să fac o călătorie în sine, o să redescopăr emoţii amorţite, o să clarific priorităţile şi o să eliberez visele din temniţa realităţii. Cîtă libertate îţi poate oferi un colţişor imens de natură dezlănţuită…

Şi nimeni nu poate să-mi fure această libertate…

V-am pupat şi să ne auzim de bine! Revin cu noi forţe…şi cu noi vise

personal image

Am făcut azi back in the old days…Old days cînd am fost şi eu copil naiv şi nu aveam nici o grijă. Old days cînd marea mi se părea cel mai fantastic loc de pe faţa pămîntului…, unde valurile mării îţi gîdilă picioarele, iar în zare ţi se pare că desluşeşti umbrele croazierelor, unde cerul se leagă cu apa, iar ţipătul pescăruşilor îţi trezeşte o stare inexplicabilă de libertate. Old days cînd cărţile stăteau teanc pe masa mea, iar ideea de calculator şi internet era foarte departe de mine…:)

Acele old days îmi par acum atît de fericite! Nu aveam frică pentru viitorul meu, iar viaţa mi se părea un imens areal cu posibilităţi. Nu discutam politică şi nu eram mereu în căutarea unui job mai bun…dar să zic mai bine ce eram. Eram pasiune şi libertate, eram inocenţă şi naivitate, eram Viitor şi nu Prezent, eram dreptate şi adevăr, eram o aşchie de viaţă..

Old days cu aromă de căpşuni, cu multă îngheţată (:( demult nu am mîncat), cu copaci escaladaţi şi căsuţe făcute din bîrne. Old days cînd aduceam mamei în fiecare zi bucheţele mici de flori, cînd nu mă temeam să mîngîi cîinii şi pisicile hoinare…

Acele old days în care eram cea mai fericită…

p.s. Azi am plîns…cînd am privit filmuleţul realizat de PL (poate undeva în mine a mai rămas ceva din acele old days) şi am vrut să evadez din această realitate crudă. Să nu văd mame implorînd în genunchi nişte criminali să le elibereze copiii, să nu văd corpuri desfigurate şi inimi împetrite de durere…Dar unde să evadez? Acum sunt Prezent şi nu Viitor!…

personal image

Exclud din start orice argument a priori, precum că aş fi un expert în acest domeniu. Nu sunt. Chiar dacă mi-aş dori enorm de mult să afirm că sunt un jurnalist înrăit n-am s-o fac. Pentru că adevărul e undeva la mijloc. După 4 ani de facultate am ajuns să cred că şi această profesie e un paradox al vieţii…nu o alegi tu pe ea, ci te alege ea pe tine!

Am mers duminica la o bere cu amicele din facultate şi am ascultat sumedenii de peripeţii jurnalistice. Mi s-au ofilit urechile Pe bune. Furtul informaţional e la el acasă! Adică? Explic: cineva merge să facă ştirea, iar altcineva o preia cu tot cu titlu şi nici măcar nu oferă sursa, mai rău chiar, se dă drept autor…Nu vreau să mă aprofundez în acest sector,  risc să mă trezesc cu o droaie de coment-uri necenzurate Balada obiectivităţii şi profesionalismului e la ea acasă. Şi, apropo, am mai sesizat o chestie: Jurnaliştii noştri se vor a fi vedete şi nu aparători ai dreptului la informaţie. Petreceri în pijamale, sesiuni foto etc. Oare de aşa gen de jurnalişti are nevoie ţara noastră? Să ofere răspuns cei ce practică aşa gen de “Jurnalism”!…

Undeva în spatele acestora, trudesc oameni care chiar au ceva de zis…doar că ei sunt neobservabili. Consumatorul de informaţie se axează şi el, deja, pe ambalaj şi nu pe conţinut! Riscăm să transformăm această profesie într-o clounadă nereuşită. Pînă unde va merge falsitatea noastră?

Sunt multe semne de întrebare care necesită răspuns! Un lucru e cert: Jurnalismul în Republica Moldova se practică de dragul imaginii şi a intereselor!

P.S. Sper că oamenii care au jurnalismul drept pasiune să nu se supere pe mine. Sunteţi puţini, dar aveţi tot respectul meu!

personal

Greu, uşor…trebuie de făcut! Cine a crescut odată cu Destrămarea Uniunii Sovietice cunoaşte cît de greu e să te apuci să faci ceva. Şi…, cu canicula asta, mai că ai băga capul ca struţul în nisip să te mai sufle vîntul între pene…poate te răcoreşti cumva Dacă nimeni nu a înţeles ce am scris, mai aşteptaţi vre-o două zile şi vedem rezultatul. Să aveţi o zi fenomenală!

„Dacă mai este cineva acolo care se îndoieşte că America e ţara tuturor posibilităţilor; că visul întemeietorilor noştri e mai viu azi ca niciodată; că democraţia e la ea acasă, în această seară aţi aflat răspunsul.” Barack Obama, marţi noaptea în Grant Park, Chicago

Au venit, au strigat, s-au înghesuit şi au votat.

De mînă cu copiii, înainte sau după serviciu, în şiruri care faceau înconjurul clădirilor în  toate statele republicii, americanii şi-au ales marţi preşedintele. Îngrijoraţi de cursul pe care-l urmează ţara lor, aceştia au dat mare bătaie de cap angajaţilor de la cabinele de votare, luînd cu asalt clădirile unde se aflau acestea. Marea îngrijorare a americanilor o constituie, la moment, economia, însă sentimentul de patriotism a fost la el acasă.

„Sper la o mare schimbare,” spunea Lisa Gower în vîrstă de 48 de ani, care a trecut de partea Democraţilor după ce a votat în 2000 şi în 2004 pentru Republicani.

„Consider că avem nevoie de o nouă  direcţie, pentru că ceva nu merge bine acolo,” declara Mike Tanner, proprietarul unui magazin de cărnuri din Florida.

Şase dintre zece americani şi-au facut alegerea în dependenţă de atitudinea candidaţilor, de-a lungul campaniei, faţă de problema economică cu care se confruntă America  la momentul actual. Se pare că nouă dintre zece consideră că economia Americii e într-o stare critică.

Entuziasmul oamenilor a fost molipsitor, aceştia scandînd sus şi tare că „americanii scriu azi istorie” şi că anume aceste alegeri sunt cele mai importante din generaţia, secolul şi istoria Americii.

Anume aceste motouri i-au unit pe americani. Febra alegerilor a fost imensă, oamenii au stat la coadă şi trei ore, ca într-un sfîrşit să spună DA schimbării.

„Nu am văzut niciodată aşa ceva,” a spus Patti Negri, şefa comisiei de votare din Hollywood, California, atunci cînd oamenii au format un şir lung  în faţa cabinelor de votare de la orele şase dimineaţa. „Oamenii au stat în rînd, dar sunt mîndri de asta.”

Marţi seara în discursul său către naţiune, al 44-lea preşedinte al Statelor Unite, Barack Obama, a vorbit despre schimbare. Despre schimbarea care v-a veni odată cu el.

„În faţa noastră e un drum lung , iar călătoria noastră v-a întîlni multe piedici. Poate sa ne ia un an dar e posibil ca nici patru sa nu ne ajungă. Însă în această seară, sunt mai sigur ca niciodată, că vom ajunge la capătul lui. Noi, ca oameni, v-om ajunge la sfîrşitul acestui drum!

Vor fi începuturi greşite sau vom merge pe căi deja bătătorite. Vor fi mulţi dintre cei care nu vor fi de acord cu deciziile care le voi lua în calitate de preşedinte, şi toţi ştim că guvernul nu poate să le rezolve pe toate.

Dar un lucru e sigur: mereu voi fi sincer cu voi referitor la  încercările care vor sta în faţa noastră. Vă voi asculta opinia chiar dacă v-a fi în contradicţie cu a mea şi mai presus de orice vă voi susţine în renaşterea spiritului american. Să reconstruim temeliile naţiunii noastre, piatră cu piatră, mînă cu mînă, aşa cum o facem de 221 de ani.”

Idealul unei noi schimbări, a unei noi direcţii, unei noi atitudini  i-a ghidat pe americani în alegerea pe care au facut-o. Această mare schimbare la care a asistat întreaga lume, deschide o nouă epocă pe arena politică. O epocă care v-a redimensiona imaginea Americii, care v-a aduce noi alianţe şi noi aliaţi.

Să sperăm că anul 2009 v-a aduce o mare schimbare şi-n ţărişoara noastră mică, că spiritul nostru va cunoaşte acea ascensiune, că vom alege acea schimbare de care avem atît de mult nevoie. Să scriem împreună o nouă istorie pentru ţara noastră!

Cu profund respect pentru poporul american,

Alina Godzin

 (actual rezidenta statului Florida, SUA)

Pomul de Crăciun va fi instalat în acest an în Piaţa Marii Adunări Naţionale din centrul Chişinăului după data de 25 decembrie când se sărbătoreşte Crăciunul pe stil nou.

Informaţia a fost transmisă de reprezentanţii Primăriei Capitalei.

De la proclamarea independenţei, în 1991, până în prezent, bradul de Crăciun era instalat în centrul Chişinăului înainte de 25 decembrie şi rămânea acolo până după 14 ianuarie.

Astfel municipalitatea îi putea împăca şi pe cei care serbează sărbătorile de iarnă pe stil nou, şi pe cei care le ţin pe stil vechi.

Şeful Direcţiei Cultură a municipiului Chişinău, Leonid Gorceac, a spus că a avut o întrevedere cu ministrul Culturii, Artur Cozma.

Domnul Cozma l-a anunţat că, în acest an, de organizarea sărbătorilor de iarnă se va ocupa Ministerul pe care-l conduce, şi nu municipalitatea.

Potrivit lui Leonid Gorceac “Ministerul Culturii se va ocupa de programul cultural şi instalarea şi împodobirea pomului din Piaţa Marii Adunări Naţionale, pom viu, şi va fi instalat către 29 decembrie.”

Domnul Gorceac a mai relatat că ministrul Culturii i-a confirmat direct această decizie şi a precizat că „inaugurarea sărbătorilor de iarnă va fi pe 30 şi se vor sărbători până pe 14 ianuarie”.

Ministerul Culturii a evitat să comenteze această informaţie.

S-a constatat că un britanic mediu ascultă radioul 21,2 ore pe săptămînă. Aceasta este mai mult decît în alte ţări, deşi numărul de posturi de radio şi volumul pieţei publicitare la radio în Regatul Unit cedează vizibil, spre exemplu SUA şi Canadei.

Rămîn cu puţin în urmă la ataşamentul faţă de radio locuitorii Franţei şi Germaniei – ei îi acordă circa 20 de ore pe săptămînă. Italienii şi japonezii, la rîndul lor, ascultă radioul ceva mai mult de 14 ore pe săptămînă, în schimb îi depăşesc pe toţi ceilalţi în dragostea faţă de vizionarea programelor televizate.

Marea Britanie este lider printre ţările dezvoltate ale lumii la cota publicităţii pe Interne în reclama totală în mediile de informare – ea depăşeşte 14%.

Componenţa pe sexe a utilizatorilor de Internet în Regatul Unit este de aproximativ 50 la 50. Doar în SUA reţeua este mai mult îndrăgită de reprezentantele sexului slab, iar în celelalte ţări participante la sondaj ea rămîne “bastionul bărbaţilor”.